Vorbeam cu cineva, deunăzi, imobilizat la pat. Și se întreba către Dumnezeu cu ce a greșit, că nu a făcut rău, în viața sa, vreunei persoane.
Există situații când omul nu prea mai are multe alternative pentru a duce o viață normală (deoarece au apărut probleme încă de la naștere, fie, la un moment dat, pe parcursul vieții).
Explicația nu rezidă în faptul că omul a făcut rău vreunei persoane, ci trebuie să fim realiști și să observăm că mai degrabă este crucea pe care o duce fiecare cu sine, pe parcursul vieții. Ce înseamnă acest lucru? Greșelile pe care le- au făcut părinții, bunicii, străbunicii și strămoșii noștri, au repercursiuni pe care le resimțim și noi (uneori mai diluate, alteori, mai pregnante). Alteori, apar modificări genetice în urma unor catastrofe naturale sau create chiar de oameni. Ce mai putem face în astfel de situații? Putem apela la prevenție, putem minimaliza efectele sau putem avea mai multă grijă de noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu