EXERSEAZĂ AUTOCONTROLUL!

1. ASCEZA SAU TAPAS-ul

Care sunt semnificațiile tapas- ului? 

În sens larg, reprezintă eforturile noastre conștiente de a ne autocontrola. 

Tapas mai semnifică acele acțiuni orientate spre corpul fizic, spre psihic, spre minte, spre energia sexuală sau spre vorbire, care dezvoltă voința și care servesc la controlul deplin al activității umane, inconștiente, de tip reflex.  

Care sunt formele controlului de sine? 

- controlul corpului fizic sau al respirației,

- controlul simțurilor sau al gândurilor,

-  meditația,

- rugăciunea,

- postul, 

- tăcerea,

- continența, 

- abstinența,

- jurămintele de abținere de la diferitele activități zilnice negative, care ne golesc de energie cum ar fi fumatul, cafeaua, bârfa etc.

La ce folosește tapas- ul? Printr- un tapas, avem în vedere depășirea unor limitări sau slăbiciuni pe care le- am sesizat în ființa noastră. Dintre cele trei forme de tapas, cea ,,sattva- ică” urmărește, în mod detașat, doar controlul naturii inferioare a omului.

Care sunt condițiile de practicare a tapas- ului, prin care putem să ne depășim propriile limite?

-reîntoarcearea la un mod de viață cât mai simplu,

-exersarea regulată a postului,

-practicarea tăcerii pe parcursul zilei,

-vorbe puține, spuse doar la nevoie, într- un mod plăcut, fără să strigăm, fără să ridicăm vocea la mânie sau în stare de emoție negativă,

-rugăciunea și postul să fie făcute în taină,

-tapas- urile alese să nu depășească capacitatea noastră actuală de a face eforturi (altfel, poate scădea încrederea în sine și poate apărea un complex de vinovăție)

Astfel, trebuie stabilite, de la început, următoarele aspecte:

-condițiile de desfășurare,

-detalierea aspectelor legate de austeritatea pe care ne- o asumăm,

-durata de desfășurare a tapas- ului (ATENȚIE MARE! Legămintele pentru tot restul vieții nu se recomandă începătorilor!)

Limitați- vă la perioade scurte de timp! Dacă la sfârșitul unui tapas sunteți mulțumiți de rezultate, puteți continua, fixând un nou interval de timp. 

Cele mai mari dificultăți în respectarea unui tapas apar cu puțin timp înainte de a se încheia. Dacă cedăm, atunci efortul nostru a fost în zadar, iar încrederea în sine se va diminua.

Exemple de exerciții:
a) trezirea la o oră matinală timp de o lună de zile;
b) renunțarea la mâncarea preferată pe o durată de minim zece zile;
c) interdicția de a privi la televizor timp de cel puțin șapte zile;
d) realizarea unor exerciții fizice: gimnastică, flotări, genuflexiuni; aceste exerciții trebuie să fie realizate zilnic pe o durată de timp stabilită dinainte;
e) a merge zilnic, timp de 15 minute într- o biserică;
f)  a ține o lună de zile regim lacto- vegetarian pentru a ne convinge noi înșine de efectele benefice ale acestuia;
g) a nu rosti nici un cuvânt obscen timp de o săptămână; 
h) dacă suntem o persoană timidă, ne vom strădui să abordăm din proprie inițiativă în fiecare zi unele discuții în anturajul din care facem parte;
i) dacă suntem introvertiți și ursuzi, vom spune în fiecare zi, timp de o lună de zile, câte o glumă prietenilor sau colegilor de serviciu.   
 

Bibliografie: ,,Autocontrolul. Garanția unei vieți armonioase și pline de succes”- Țurcanu, Cristian

2. MEDITAŢIA

Meditaţia Buddhistă de Francis Story (Anagarika Priyadarshi Sugatananda)

Exerciţiul mental numit meditaţie este găsit în toate sistemele religioase. Rugăciunea este o formă de meditaţie discursivă şi în hinduism recitarea de sloka şi mantre este folosită pentru a linişti mintea şi a o face mai receptivă. În cele mai multe dintre aceste sisteme, ţelul urmărit este un anume efect psihic, obţinut câteodată foarte repede, iar viziunile sau sunetele ce apar în această stare de semi-transă sunt considerate a fi rezultatul exerciţiului. În cazul meditaţiilor buddhiste lucrurile stau altfel.

Încă se ştiu relativ puţine lucruri despre minte, despre funcţiile şi puterile ei, astfel că este dificil pentru cei mai mulţi dintre oameni să distingă între auto-hipnoză, dezvoltarea stărilor mediumistice şi adevăratul proces de clarificare şi percepţie directă, care este de fapt obiectivul concentrării mentale buddhiste. (...)

Cei care sunt supuși hipnozei devin din ce în ce mai receptivi și mai dispuși să se predea în fața hipnotizatorului și oricine a studiat acest subiect va vedea conexiunea dintre această stare de servilism și ușurința cu care misticul își poate induce orice fel de experiențe își propune. Meditația deține însă și alte posibilități latente, și anume dezvoltarea capacităților mediumisitce autentice cu ajutorul cărora se pot vedea și auzi ființe din diferite planuri ale existenței apropiate de al nostru, acestea explicând fenomenele ce țin de spiritualismul occidental.
Însă obiectivul meditație buddhiste nu este niciunul dintre acestea. Ele apar ca și produse secundare și nu doar că nu sunt scopul, dar reprezintă un impediment ce trebuie depășit. (...)

În marele discurs al lui Buddha referitor la practicarea atenției conștiente, Maha-satipatthana Sutta, atât obiectivul, cât și mijloacele de a îl atinge sunt clar descrise. Atenția la mișcările corpului, la continuele schimbări ale stărilor mentale, trebuie cultivată pentru ca adevărata natură să fie cunoscută. În loc să identificăm aceste fenomene fizice și mentale cu falsul concept de „sine” trebuie să le vedem așa cum sunt ele în realitate: mișcări ale unui corp fizic, un agregat al celor patru elemente (mahabhutas), subiect al legilor fizice ale cauzalității pe de-o parte, iar pe de altă parte, un flux al unor faze succesive de conștiință ce apar și dispar ca răspuns la stimuli externi. Aceste procese trebuie privite obiectiv, ca și cum nu ar fi asociate cu noi, ci ar ar aparține unor alte categorii de fenomene.

 Și unde își au originea egoismul și egocentrismul dacă nu din conceptul de „sine” (sakkayaditthi)? Orice practică meditativă care a lăsat nepotolit egoismul și egocentrismul nu a fost una de succes. Un copac este judecat după fructele sale, un om după acțiunile sale; nu există alt criteriu mai bun; în special în psihologia buddhistă, întrucât omul este suma acțiunilor sale. În cel mai adevărat sens, acțiunile, ori continuitatea kamma – vipaka pe care o reprezintă, sunt singurele care pot fi identificate drept o identitate persistentă, nu numai în diferite perioade din viața omului, ci de asemenea de la o renaștere la alta. Atenția îndreptată asupra corpului și minții este folosită pentru a destrăma iluzia sinelui; și nu doar pentru asta, de asemenea subminează dorința și atracția pentru obiecte exterioare, astfel că în cele din urmă nu există nici „sinele” care tânjește după obiectul dorinței și nici obiectele dorinței însele. Aceasta este o disciplină lungă și dificilă, una ce nu poate fi practicată decât izolându-te de lume și de grijile ei.

Cu toate acestea, chiar și o retragere temporară, un curs temporar în această disciplină poate da rezultate bune prin aceea că conferă o atitudine minții, ce poate fi aplicată într-o anumită măsură în confruntările de zi cu zi. Detașarea și obiectivitatea sunt un ajutor de neprețuit pentru o gândire limpede. Ele permit evaluarea unei situații date fără părtinire și te ajută să acționezi cu curaj și discreție. Un alt „dar” pe care îl oferă este acela al concentrării – abilitatea de a focaliza mintea și de a o menține fixată asupra unui singur lucru (ekaggata) și acesta este marele secret al succesului în orice întreprindere. Mintea este greu de îmblânzit. Cutreieră pe ici pe colo, neobosită precum vântul ori precum un cal sălbatic, însă atunci când e pe deplin sub control este cel mai puternic instrument din univers. Acela care este stăpânul minții sale, este într-adevăr stăpânul Celor Trei Lumi.

În primul rând, un astfel de om este neînfricat. Frica apare pentru că asociem mintea și corpul (nama-rupa) cu „sinele”, prin urmare orice rău ar suferi oricare din ele este un rău al „sinelui”. Însă aceluia care a destrămat această iluzie, realizând că procesele celor cinci agregate (khandha) sunt doar manifestarea legii cauzei și efectului, nu îi este frică de moarte sau alte evenimente nefericite, ci rămâne perfect echilibrat atât în succese cât și în greșeli, neafectat de laudă sau ocară. Singurele lucruri de care se teme sunt faptele demeritorii, pentru că știe că nimeni și nimic în lume nu poată să îi facă rău decât el însuși, iar pe măsură ce detașarea sa crește, devine din ce în ce mai puțin predispus la a face fapte demeritorii. Acțiunile pernicioase provin dintr-o minte nesănătoasă și pe măsură ce mintea se purifică, își vindecă tulburările, kamma negativă încetează a se mai acumula. Astfel, el devine oripilat de acțiuni greșite și se găsește din ce în ce mai multă plăcere în acțiunile care sunt fundamentate pe alobha, adosa și amoha – generozitate, bunăvoință și înțelepciune. (...)

Metta bhavana

Metta bhavana este cea mai universală și mai benefică formă de meditație discursivă și poate fi practicată în orice condiții. Gândurile de bunăvoință nediscriminatoare universală, răspândite în toate direcțiile ca undele radio, sublimă energia creativă a minții. Cu perseverență și echilibru, poate fi atins un punct în metta bhavana, în care devine imposibil să întreții vreun gând rău intenționat. Adevărata pace poate să apară în lume doar prin intermediul unor minți împăcate. Dacă oamenii din toată lumea ar putea fi convinși să aloce o jumătate de oră zilnic practicii metta bhavana, ar exista mai mult progres înspre pace mondială și securitate decât vor putea vreodată să aducă tratatele internaționale. Ar fi un lucru bun dacă în această nouă eră a învățăturilor lui Buddha (Buddha Sasana), oamenii de toate credințele ar putea fi invitați să ia parte într-o mișcare mondială de practică a metta bhavana și în același timp să își ia angajamentul de a trăi în acord cu cele mai înalte precepte ale propriei lor religii, oricare ar fi asta. Făcând astfel, l-ar onora atât pe Supremul Buddha cât și pe învățătorul religiei lor particulare, întrucât la acest nivel, toate marile religii ale lumii se unesc. Dacă există un numitor comun, acesta se găsește cu siguranță aici, în învățăturile despre blândețea-iubitoare universală ce transcende diferențele doctrinare și aduce toate ființele la un loc prin puterea unui adevăr atemporal și atotcuprinzător.
Formula clasică pentru metta ca atitudine a minții ce trebuie cultivată prin meditație se găsește în Karaniya Metta Sutta (Sutta Nipata, Khuddaka -patha) [a se vedea anexa]. Este recomandat ca această sutta să fie recitată înainte de a începe meditația și din nou la sfârșit – un obicei invariabil urmat în toate țările buddhiste. Versurile suttei încorporează cele mai înalte concepte la care gândurile de blândețe-iubitoare pot ajunge și servește atât ca mijloc de auto-apărare împotriva stărilor mentale nesănătoase, dar și ca subiect de contemplare (kammatthana).
Buddhismul ne învață că această cultivare a bunei intenții trebuie să înceapă cu noi înșine. Există în această abordare un profund adevăr psihologic, întrucât nicio persoană ce se urăște sau se disprețuiește pe sine în mod conștient sau inconștient, nu poate simți blândețe-iubitoare pentru alții. Pentru fiecare dintre noi sinele este cel mai apropiat obiect; dacă atitudinea cuiva față de sine nu este una sănătoasă, izvorul iubirii este otrăvit la sursă. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne construim o imagine idealizată despre noi înșine care să ne servească drept obiect de admirație, ci, în timp ce suntem perfecți conștienți de greșelile și deficiențele noastre, fără să ne condamnăm, ar trebui să ne luăm angajamentul de a deveni mai buni și, concomitent, să păstrăm încrederea că suntem capabili să facem asta.
Prin urmare, Metta bhavana începe cu gândul: „Fie ca eu să fiu eliberat de dușmănie; fie ca eu să fiu eliberat de rea-voință; fie ca eu să scap de suferință; fie ca eu să fiu fericit”.

Pentru lărgirea sferei de aplicabilitate a acestui tip de meditaţie, puteţi accesa şi link- ul următor:  http://dhamma.ro/invataturi-dhamma/meditatia-buddhista-de-francis-story-anagarika-priyadarshi-sugatananda/ 

Despre cum poate fi pusă în practică meditaţia metta, am găsit şi link- ul acesta: http://www.esoterism.ro/ro/medbun.php

Întrucât am identificat că sunt , în modul de explicare, nişte diferenţe de practică a aceluiaşi tip de meditaţie, recomand să vă documentaţi mai profund, dar cel mai bine, căutaţi un maestru care să vă poată iniţia în tainele meditaţiei. Spun acest lucru, asta ca să nu apară efecte adverse.

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/the-chant-of-metta-meditatie-tibetana 

3. POSTUL

Înainte de a da câteva informaţii despre post, de pe site- ul: http://www.cafenea.complexity.ro/, ţin să fac precizarea că există o diferenţă netă între post şi regim. Dacă ţinerea unui regim este recomandat de doctori şi presupune abţinerea de la anumite categorii de alimente, precum şi respectarea unor reguli de igienă, postul presupune înfrânarea de la unele obiceiuri, tabieturi, dependenţe nesănătoase, corelată cu rugăciunea şi cu un comportament moral- civic (îndreptat către întrajutorarea şi tolerarea semenilor noştri).

,,După o perioadă de post, potrivită fiecăruia, organismul se prezintă cu parametrii homeostazici semnificativ schimbaţi, reglaţi spre activităţi fireşti. Instinctele primare revin spre normal, procesele psihice se îmbunătăţesc, coeficientul de „qulity of life” fiind ridicat."
,,În exegeza diverselor pasaje biblice, Sfântul Vasile prezintă criteriile pe care le implică postul recomandat de Iisus, comentând versetul „Unge-ţi capul şi spală-ţi faţa ta” (Matei 6,17). El accentuează importanţa conştientizării scopului unic al postului : comuniunea cu Dumnezeu.(...)
„Nu lua înfăţişare tristă, căutând să fii slăvit pentru că pari înfrânat. Facerea de bine trâmbiţată n-are folos, iar postul dat în vileag n-are câştig”.(...)
,,Faţa celui ce posteşte îţi inspiră respect, e împodobită cu o paloare pe care-i zugrăvită înfrânarea. Ochiul celui care posteşte este blând, mersul măsurat, faţă serioasă. Cel ce posteşte este măsurat la cuvânt şi curat la inimă”.

4. ,,Metode pozitive de control al gândurilor”
,,Gândurile pot fi controlate prin:
- Concentrare (focalizarea minţii),
- Menţinerea unei atitudini pozitive (înlocuirea gândurilor negative cu cele divine),
- Non-cooperare (nu coopera cu gândurile de care vrei să scapi, de pildă atunci când mintea îţi cere ţigară, dulciuri, etc.),
- Rarefierea gândurilor – aşa cum plantele cultivate se rarefiază pentru a dezvoltarea celorlalte, tot aşa poţi proceda şi cu gândurile care nu te ajută la nimic, fă loc gândurilor pozitive pentru a se putea dezvolta în largul lor.
- Metoda lui Napoleon care spunea aşa: „Atunci când vreau să mă gândesc la lucruri mai puţin plăcute, închid toate sertarele minţii mele ce conţin lucruri neplăcute. Dacă vreau să dorm, atunci închid toate sertarele minţii mele!”
- Reducerea staţionării gândurilor rele - dacă ai gânduri care staţionează circa 12 ore în mintea ta o dată la 3 zile, a le reduce la 10 ore o dată pe săptămână e un mare progres
- Supravegherea, observarea gândurilor - fii martorul detaşat al gândurilor tale, pentru a te putea ridica deasupra lor, în acea zonă a conştiinţei în care ele nu mai există.
''Dacă doriţi cu adevărat să vă dezvoltaţi puterea gândului, să vă clădiţi o personalitate măreaţă, păstraţi mereu în preajmă câteva cărţi ce conţin gânduri inspirate ce pot conferi înţelepciunea. Citiţi-le mereu şi mereu, până când vor deveni o parte integrantă din fiinţa voastră, din modul vostru de a trăi şi a acţiona.”.

http://autoeducare.ro/puterea-gandului-swami-sivananda) 

https://kristinekristina.blogspot.ro/2014/02/puterea-gandului-swami-shivananda.html